Problematica reglementărilor legale în domeniul urbanismului este una extrem de sensibilă și complexă întrucât este strâns legată de chestiunile aferente proprietății. Aceasta este una dintre provocările majore, alăturată faptului ca ”spațiul” este o resursă finită, fiind folosit și necesar întregii populații a globului (populație în continuă și accelerată creștere) și având o multitudine de destinații.

Orașul modern nu este (nici acum) o aglomerare de construcții, nu mai este nici un loc sacru, ci un spațiu de conviețuire a unor valori - parte vechi, foarte multe noi - care, în imaginea mozaicată pe care o creează, trebuie în egală măsură protejate prin instrumente legale specifice. Astfel, reglementările  aferente planificării urbane/urbanismului se află, inevitabil, la intersecția unor varii preocupări, necesitând o abordare complementară într-un cadru interdisciplinar. Miezul lor este noțiunea de interes general, perceput în realitatea cotidiană ca fiind opusul noțiunii de interes particular/privat. Chiar dacă se află la aceasta ”răscruce” de domenii de preocupare, interes și reglementare, orașele nu este permis să accepte condiția de ”teren de joacă”sau ”poligon de încercare” pentru cei care joacă roluri cruciale în evoluția lui.